Informații juridice

CONVENȚIA PENTRU UNIFICAREA ANUMITOR NORME PRIVIND
TRANSPORTULUI AERIAN INTERNAȚIONAL

STATELE PĂRȚI LA PREZENTA CONVENȚIE,

RECUNOSCÂND contribuția semnificativă a Convenției pentru unificarea anumitor reguli privind transportul aerian internațional, semnată la Varșovia la 12 octombrie 1929, denumită în continuare „Convenția de la Varșovia”, și a altor instrumente conexe la armonizarea dreptului aerian internațional privat

RECUNOSCÂND necesitatea de a actualiza și consolida Convenția de la Varșovia și instrumentele conexe;

RECUNOSCÂND importanța asigurării protecției intereselor consumatorilor în transportul aerian internațional și necesitatea unei compensații echitabile bazate pe principiul restituirii;

REAFIRMÂND dorința de dezvoltare sistematică a operațiunilor de transport aerian internațional și de circulație neîngrădită a pasagerilor, bagajelor și mărfurilor, în conformitate cu principiile și obiectivele Convenției privind aviația civilă internațională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944;

CONVINSE că o acțiune colectivă a statelor în vederea armonizării și codificării în continuare a anumitor norme care reglementează transportul aerian internațional printr-o nouă convenție este cel mai adecvat mijloc de a realiza un echilibru echitabil al intereselor

AU CONVENIT DUPĂ CUM URMEAZĂ:

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

Articolul 1 Domeniu de aplicare

1. Prezenta convenție se aplică oricărui transport internațional de persoane, bagaje sau mărfuri efectuat de aeronave contra cost. Ea se aplică, de asemenea, transportului gratuit cu aeronave efectuat de o întreprindere de transport aerian.

2. În sensul prezentei convenții, expresia „transport internațional” înseamnă orice transport în care, în conformitate cu acordul părților, locul de plecare și locul de destinație, indiferent dacă există o escală sau o transbordare, sunt situate fie pe teritoriile a două state părți, fie pe teritoriul unui stat parte, în cazul în care se convine o escală pe teritoriul unui alt stat, chiar dacă statul respectiv nu este stat parte. 2. Transportul 22001A0718(01).doc - CPR - redacted între două puncte situate pe teritoriul unui singur stat parte fără o escală convenită pe teritoriul altui stat nu este considerat transport internațional în sensul prezentei convenții.

3. Un transport care este efectuat de mai mulți transportatori succesivi este considerat un transport complet în sensul prezentei convenții dacă este tratat de părți ca o operațiune unică, indiferent dacă este convenit sub forma unui contract unic sau a unei serii de contracte, și nu își pierde caracterul internațional pentru simplul motiv că un contract unic sau o serie de contracte trebuie să fie efectuate în întregime pe teritoriul aceluiași stat.

4. Prezenta convenție se aplică, de asemenea, transportului menționat în capitolul V, în condițiile specificate în acesta.

Articolul 2 Transportul de către un stat și transportul de poștă

1. Prezenta convenție se aplică transporturilor efectuate de stat sau de autoritățile publice stabilite prin lege, cu condiția ca aceste transporturi să respecte condițiile prevăzute la articolul 1.

2. În cazul transportului de corespondență, transportatorul este răspunzător numai față de administrația poștală în cauză, în conformitate cu normele care reglementează relațiile dintre transportatori și administrațiile poștale.

3. Cu excepția celor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol, dispozițiile prezentei convenții nu se aplică transportului de poștă.

CAPITOLUL II

Documentația și obligațiile părților în legătură cu transportul
transportul de pasageri, bagaje și mărfuri

Articolul 3 Pasageri și bagaje

1. În ceea ce privește transportul de pasageri, se emite un document de transport individual sau de grup care trebuie să conțină

(a) o indicare a locului de plecare și de destinație;

(b) atunci când locul de plecare și de destinație sunt situate pe teritoriul unui singur stat parte și una sau mai multe escale convenite sunt situate pe teritoriul unui alt stat, o indicație a cel puțin uneia dintre aceste escale.

2. Orice alt mijloc care stochează informațiile menționate la alineatul (1) poate înlocui eliberarea documentului descris la alineatul respectiv. În cazul în care se utilizează un astfel de alt mijloc, transportatorul se oferă să furnizeze pasagerului o cerere scrisă pentru informațiile astfel stocate.

3. Transportatorul furnizează pasagerului o etichetă de identificare a bagajului pentru fiecare bagaj înregistrat.

4. Pasagerul este informat în scris că, în măsura în care prezenta convenție este aplicabilă, aceasta reglementează și poate limita răspunderea transportatorilor în caz de deces sau vătămare corporală și pentru distrugerea, pierderea sau deteriorarea bagajelor și pentru întârziere.

5. Nerespectarea dispozițiilor alineatelor precedente nu afectează existența sau validitatea contractului de transport care este totuși guvernat de normele prezentei convenții, inclusiv cele referitoare la limitarea răspunderii.

Articolul 4 Marfa

1. Pentru transportul de mărfuri, se va emite o scrisoare de trăsură aeriană.

2. Orice alt mijloc de înregistrare a transportului care urmează să fie efectuat poate înlocui emiterea unei scrisori de transport aerian. În cazul în care se utilizează un astfel de alt mijloc, transportatorul prezintă expeditorului, la cererea acestuia, o chitanță de marfă care să permită identificarea transportului și accesul la informațiile conținute în înregistrarea ținută prin acest alt mijloc.

Articolul 5 Conținutul scrisorii de transport aerian sau al chitanței de marfă

Scrisoarea de transport aerian sau chitanța de marfă conține următoarele

(a) o indicare a locului de plecare și de destinație;

(b) în cazul în care locul de plecare și de destinație sunt situate pe teritoriul unui singur stat parte și unul sau mai multe locuri de escală convenite sunt situate pe teritoriul unui alt stat, o indicație a cel puțin unuia dintre aceste locuri de escală

(c) o indicație a greutății lotului.

Articolul 6 Documentul referitor la tipul de încărcătură

În cazul în care este necesar, expeditorului i se poate cere să îndeplinească formalitățile stabilite de autoritățile vamale, de poliție și de autoritățile publice similare prin prezentarea unui document care să precizeze natura încărcăturii. Prezenta dispoziție nu dă naștere la nicio datorie, obligație sau răspundere din partea transportatorului.

Articolul 7 Descrierea scrisorii de transport aerian

1. Scrisoarea de trăsură aeriană este întocmită de expeditor în trei exemplare.

2. Primul exemplar poartă mențiunea „pentru transportator”; acesta este semnat de expeditor. Al doilea exemplar poartă mențiunea „pentru destinatar”; acesta este semnat de expeditor și de transportator. Al treilea exemplar este semnat de transportator, care îl predă expeditorului după ce mărfurile au fost acceptate.

3. Semnăturile transportatorului și ale expeditorului pot fi imprimate sau ștampilate.

4. În cazul în care, la cererea expeditorului, scrisoarea de trăsură aeriană este întocmită de transportator, se consideră, până la proba contrarie, că transportatorul a acționat în numele expeditorului.

Articolul 8 Documente pentru colete multiple

În cazul în care există mai multe colete:

(a) transportatorul mărfurilor poate solicita expeditorului să execute scrisori de trăsură aeriană separate;

(b) expeditorul are dreptul de a solicita transportatorului să îi furnizeze chitanțe separate pentru mărfuri atunci când sunt utilizate alte mijloace, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (2).

Articolul 9 Nerespectarea cerințelor documentare

Nerespectarea dispozițiilor articolelor 4-8 nu afectează existența sau validitatea contractului de transport, care este totuși supus normelor prezentei convenții, inclusiv celor referitoare la limitarea răspunderii.

Articolul 10 Răspunderea pentru mențiunile din documente

1. Expeditorul este răspunzător de corectitudinea informațiilor și declarațiilor referitoare la marfă înscrise de el sau în numele său în scrisoarea de trăsură aeriană sau date de el sau în numele său transportatorului pentru înscrierea în chitanța de marfă sau pentru înscrierea în registrul ținut prin alte mijloace, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (2). Cele de mai sus se aplică și în cazul în care persoana care acționează în numele expeditorului este și agentul transportatorului.

2. Expeditorul îl despăgubește pe transportator pentru orice prejudiciu suferit de acesta sau de orice altă persoană față de care transportatorul este răspunzător din cauza neregulii, inexactității sau caracterului incomplet al indicațiilor și declarațiilor furnizate de expeditor sau în numele acestuia.

3. Sub rezerva dispozițiilor alineatelor (1) și (2) din prezentul articol, transportatorul îl despăgubește pe expeditor pentru orice pierdere suferită de acesta sau de orice altă persoană față de care expeditorul este răspunzător din cauza neregulii, inexactității sau caracterului incomplet al informațiilor și declarațiilor furnizate de transportator sau în numele acestuia în bonul de livrare sau în registrul ținut prin alte mijloace, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (2).

Articolul 11 Valoarea probantă a documentelor

1. Scrisoarea de transport aerian sau chitanța de primire a mărfii constituie dovada prima facie a încheierii contractului, a acceptării mărfii și a condițiilor de transport prevăzute în acestea.

2. Toate mențiunile din scrisoarea de trăsură aeriană sau chitanța de marfă referitoare la greutatea, dimensiunile și ambalajul mărfii, precum și cele referitoare la numărul de colete constituie o dovadă prima facie a faptelor menționate; mențiunile referitoare la cantitatea, volumul și starea mărfii nu constituie o dovadă împotriva transportatorului decât dacă au fost verificate de transportator în prezența expeditorului, iar scrisoarea de trăsură aeriană sau chitanța de marfă menționează că au fost verificate sau se referă la starea aparentă a mărfii.

Articolul 12 Dreptul de a dispune de marfă

1. În conformitate cu responsabilitatea pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor prevăzute în contractul de transport, expeditorul are dreptul de a dispune de marfă prin retragerea acesteia de pe aeroportul de plecare sau de destinație, prin oprirea acesteia în timpul călătoriei la orice aterizare sau prin solicitarea ca, la atingerea destinației finale sau în timpul călătoriei, aceasta să fie predată unei alte persoane decât destinatarul inițial sau prin solicitarea ca marfa să fie returnată pe aeroportul de unde a plecat. Expeditorul nu trebuie să exercite acest drept de dispoziție în detrimentul transportatorului sau al altor expeditori și trebuie să ramburseze orice costuri suportate în exercitarea acestui drept.

2. Dacă nu este posibil să se conformeze ordinelor expeditorului, transportatorul trebuie să notifice imediat expeditorul.

3. În cazul în care transportatorul execută ordinele expeditorului privind eliminarea mărfii fără a solicita prezentarea unei copii a scrisorii de trăsură aeriană sau a chitanței de însoțire a mărfii eliberate acestuia din urmă, transportatorul este răspunzător, fără a aduce atingere dreptului său la despăgubire din partea expeditorului, pentru orice prejudiciu care ar putea surveni oricărei persoane care se află în mod legal în posesia respectivei copii a scrisorii de trăsură aeriană sau a chitanței de însoțire a mărfii.

4. Dreptul conferit expeditorului încetează în momentul în care dreptul destinatarului se naște în conformitate cu articolul 13. Cu toate acestea, în cazul în care destinatarul refuză să accepte marfa sau nu poate fi contactat, expeditorul își recapătă dreptul de a dispune de marfă.

Articolul 13 Livrarea încărcăturii

1. Cu excepția cazului în care expeditorul și-a exercitat dreptul prevăzut la articolul 12, destinatarul are dreptul, la sosirea mărfurilor la destinația finală, să ceară transportatorului să i le predea la plata taxelor datorate și în conformitate cu condițiile de transport.

2. Cu excepția cazului în care se convine altfel, transportatorul are obligația de a notifica destinatarul imediat după sosirea mărfii.

3. În cazul în care transportatorul recunoaște pierderea mărfurilor sau în cazul în care mărfurile nu ajung în termen de șapte zile de la data la care ar fi trebuit să ajungă, destinatarul este îndreptățit să își exercite drepturile împotriva transportatorului care decurg din contractul de transport.

Articolul 14 Exercitarea drepturilor expeditorului și ale destinatarului

Expeditorul și, respectiv, destinatarul pot exercita fiecare pentru sine toate drepturile care le sunt conferite prin articolele 12 și 13, fie că acționează în interes propriu, fie în interesul celuilalt, cu condiția ca acesta să își îndeplinească obligațiile care îi sunt impuse prin contractul de transport.

Articolul 15 Raporturile dintre expeditor și destinatar sau raporturile terților

1. Articolele 12, 13 și 14 nu aduc atingere raporturilor dintre expeditor și destinatar și nici raporturilor terților ale căror drepturi derivă din expeditor sau din destinatar.

2. Dispozițiile articolelor 12, 13 și 14 pot fi modificate numai printr-o mențiune expresă pe scrisoarea de transport aerian sau pe manifestul de marfă.

Articolul 16 Formalitățile vamale, ale poliției sau ale altor autorități publice

1. Expeditorul furnizează informațiile și documentele necesare pentru îndeplinirea formalităților vamale, de poliție și ale altor autorități publice înainte de predarea mărfii către destinatar. Expeditorul este răspunzător față de transportator pentru orice prejudiciu cauzat de absența, disponibilitatea insuficientă sau neregularitatea unor astfel de informații sau documente, cu excepția cazului în care prejudiciul este cauzat din vina transportatorului, a funcționarilor sau agenților acestuia.

2. Transportatorul nu are obligația de a verifica exactitatea sau suficiența acestor informații sau documente.

CAPITOLUL III

Răspunderea transportatorului și cuantumul daunelor

Articolul 17 Decesul și vătămarea corporală a pasagerilor - deteriorarea bagajelor

1. Transportatorul este răspunzător pentru daunele suferite în cazul decesului sau vătămării corporale a unui pasager numai dacă accidentul care a cauzat decesul sau vătămarea a avut loc la bordul aeronavei sau în timpul îmbarcării sau debarcării.

2. Transportatorul este răspunzător pentru daunele suferite în caz de distrugere, pierdere sau deteriorare a bagajelor înregistrate numai dacă evenimentul care a cauzat distrugerea, pierderea sau deteriorarea a avut loc la bordul aeronavei sau într-un moment în care transportatorul era responsabil pentru bagajele înregistrate. Cu toate acestea, transportatorul nu este răspunzător dacă și în măsura în care deteriorarea a fost cauzată de un defect, o calitate sau o deficiență inerentă bagajului. În cazul bagajelor neînregistrate, inclusiv al efectelor personale, transportatorul este răspunzător dacă prejudiciul este cauzat din vina sa sau a angajaților sau agenților săi.

3. În cazul în care transportatorul admite pierderea bagajelor înregistrate sau în cazul în care bagajele înregistrate nu sosesc în termen de 21 de zile de la data la care ar fi trebuit să sosească, pasagerul este îndreptățit să își exercite drepturile în temeiul contractului de transport.

4. Cu excepția cazului în care se convine altfel, în sensul prezentei convenții, termenul „bagaje” înseamnă atât bagaje înregistrate, cât și bagaje necontrolate.

Articolul 18 Avarierea încărcăturii

1. Transportatorul este răspunzător pentru prejudiciul suferit în caz de distrugere, pieire sau deteriorare a mărfii numai dacă evenimentul care a cauzat prejudiciul suferit a avut loc în timpul transportului aerian.

2. Transportatorul nu este răspunzător dacă și în măsura în care se poate dovedi că distrugerea, pieirea sau deteriorarea mărfii a rezultat din una sau mai multe dintre următoarele

(a) un defect, o calitate sau o deficiență inerentă încărcăturii respective

(b) ambalarea defectuoasă a acelei încărcături de către o altă persoană decât transportatorul, servitorii sau agenții săi

(c) un act de război sau un conflict armat;

(d) acțiunea autorităților publice în legătură cu intrarea, ieșirea sau tranzitul încărcăturii.

3. Transportul aerian în sensul alineatului (1) din prezentul articol acoperă perioada în care marfa se află sub responsabilitatea transportatorului.

4. Perioada de transport aerian nu include transportul terestru, maritim sau pe căi navigabile interioare efectuat în afara unui aeroport. Cu toate acestea, în cazul în care un astfel de transport este efectuat în executarea unui contract de transport aerian în scopul încărcării, livrării sau transbordării, orice daună este considerată, până la proba contrarie, ca fiind rezultatul unui eveniment survenit în timpul transportului aerian. În cazul în care transportatorul, fără consimțământul expeditorului, înlocuiește total sau parțial transportul care, în conformitate cu acordul dintre părți, urma să fie efectuat pe cale aeriană cu un alt mod de transport, se consideră că acest transport printr-un alt mod de transport a fost efectuat în perioada de transport aerian.

Articolul 19 Întârziere

Transportatorul este răspunzător pentru prejudiciile cauzate de întârzierea transportului aerian de pasageri, bagaje sau mărfuri. Cu toate acestea, transportatorul nu este răspunzător pentru prejudiciul cauzat de întârziere în cazul în care dovedește că el, funcționarii și agenții săi au luat toate măsurile care puteau fi solicitate în mod rezonabil pentru a preveni prejudiciul sau că le-a fost imposibil să ia astfel de măsuri.

Articolul 20 Exonerarea de răspundere

În cazul în care transportatorul dovedeș te că prejudiciul a fost cauzat sau a contribuit la producerea acestuia din cauza neglijenței sau a altei acțiuni sau omisiuni ilicite a persoanei care solicită despăgubiri sau a persoanei din care decurg drepturile acesteia, transportatorul este exonerat de răspundere față de reclamant, în totalitate sau în parte, în măsura în care această neglijență, acțiune sau omisiune ilicită a cauzat sau a contribuit la producerea prejudiciului. În cazul în care, din cauza decesului sau a vătămării corporale a unui pasager, cererea de despăgubire este introdusă de o altă persoană decât pasagerul, transportatorul este din nou exonerat de răspundere, integral sau parțial, în măsura în care se dovedește că prejudiciul a fost cauzat sau a contribuit la producerea acestuia din cauza neglijenței sau a altei acțiuni sau omisiuni ilicite a pasagerului respectiv. Prezentul articol se aplică tuturor dispozițiilor referitoare la răspundere din prezenta convenție, inclusiv articolului 21 alineatul (1).

Articolul 21 Despăgubiri în caz de deces sau vătămare corporală a pasagerilor

1. Pentru daunele care decurg din alineatul (1) al articolului 17 și care nu depășesc 100 000 de drepturi speciale de tragere pe pasager, transportatorul nu poate exclude sau limita răspunderea sa.

2. Transportatorul nu este răspunzător pentru daunele survenite în temeiul articolului 17 alineatul (1) în măsura în care acestea depășesc 100 000 de drepturi speciale de tragere pe pasager dacă transportatorul dovedește că

(a) o astfel de daună nu este imputabilă neglijenței sau altei acțiuni sau omisiuni ilicite a transportatorului, a funcționarilor sau agenților săi; sau

(b) un astfel de prejudiciu se datorează exclusiv neglijenței sau altei acțiuni sau omisiuni ilicite a unei terțe părți.

Articolul 22 Limitele răspunderii în ceea ce privește întârzierile, bagajele și încărcătura

1. În cazul daunelor cauzate de întârzieri în transportul de persoane menționat la articolul 19, răspunderea transportatorului pentru fiecare pasager este limitată la 4 150 de drepturi speciale de tragere.

2. În cazul transportului de bagaje, răspunderea transportatorului în caz de distrugere, pierdere, deteriorare sau întârziere este limitată la 1 000 de drepturi speciale de tragere pentru fiecare pasager, cu excepția cazului în care, la momentul predării bagajelor înregistrate transportatorului, pasagerul a completat o declarație specială de interes pentru livrarea la destinație și a plătit o sumă suplimentară, dacă este cazul. În acest caz, transportatorul este obligat să plătească o sumă care nu depășește suma declarată, cu excepția cazului în care se dovedește că suma este mai mare decât interesul real al pasagerului pentru livrarea la destinație.

3. În cazul transportului de mărfuri, răspunderea transportatorului în caz de distrugere, pierdere, avarie sau întârziere se limitează la 17 drepturi speciale de tragere pe kilogram, cu excepția cazului în care, la momentul predării coletului către transportator, expeditorul a completat o declarație specială de interes în livrarea la destinație și a plătit o sumă suplimentară, dacă este cazul. În acest caz, transportatorul este obligat să plătească o sumă care nu depășește suma declarată, cu excepția cazului în care se dovedește că suma este mai mare decât interesul real al expeditorului pentru livrarea la destinație.

4. În caz de distrugere, pieire, deteriorare sau întârziere a oricărei părți a încărcăturii sau a oricărui articol conținut în aceasta, greutatea care trebuie luată în considerare la determinarea sumei la care este limitată răspunderea transportatorului este numai greutatea totală a coletului sau a coletelor în cauză. Cu toate acestea, în cazul în care distrugerea, pieirea, deteriorarea sau întârzierea unei părți a mărfii sau a unui articol conținut în aceasta afectează valoarea altor colete incluse în aceeași scrisoare de transport aerian sau în aceeași chitanță de marfă sau, în cazul în care nu se eliberează niciuna, în aceeași evidență ținută prin celelalte mijloace menționate la articolul 4 alineatul (2), greutatea totală a pachetului sau a pachetelor respective este, de asemenea, luată în considerare la stabilirea limitelor de răspundere.

5. Dispozițiile anterioare ale alineatelor (1) și (2) din prezentul articol nu se aplică dacă se dovedește că prejudiciul a fost cauzat printr-o acțiune sau omisiune a transportatorului, a funcționarilor sau agenților acestuia, săvârșită cu intenția de a cauza un prejudiciu sau din imprudență și cu știința că probabil va rezulta un prejudiciu; cu condiția ca, în cazul unei astfel de acțiuni sau omisiuni a unui funcționar sau agent, să se dovedească, de asemenea, că respectivul funcționar sau agent a acționat în cadrul atribuțiilor sale de serviciu.

6. Limitele menționate la articolul 21 și la prezentul articol nu împiedică instanța să acorde, în conformitate cu legea căreia i se aplică, în plus, toate sau o parte din costurile și alte cheltuieli ale litigiului suportate de reclamant, inclusiv dobânzi. Dispoziția de mai sus nu se aplică în cazul în care valoarea despăgubirii acordate, excluzând cheltuielile de judecată și alte cheltuieli de soluționare, nu depășește suma pe care transportatorul a oferit-o în scris reclamantului în termen de șase luni de la data evenimentului care a cauzat prejudiciul sau înainte de începerea procedurii, dacă aceasta este ulterioară.

Articolul 23 Restituirea unităților monetare

1. Se consideră că sumele menționate ca drepturi speciale de tragere în prezenta convenție se referă la drepturile speciale de tragere definite de Fondul Monetar Internațional. Conversia sumelor în moneda națională în cazul unei proceduri judiciare se face în conformitate cu valoarea acestei monede în ceea ce privește drepturile speciale de tragere la data hotărârii. Valoarea în drepturi speciale de tragere a monedei naționale a unui stat parte care este membru al Fondului Monetar Internațional se calculează în conformitate cu metoda de evaluare aplicată de Fondul Monetar Internațional operațiunilor și tranzacțiilor sale în vigoare la data hotărârii. Valoarea în drepturi speciale de tragere a monedei naționale a unui stat parte care nu este membru al Fondului Monetar Internațional se calculează în modul stabilit de statul respectiv.

2. Fără a aduce atingere celor de mai sus, statele care nu sunt membre ale Fondului Monetar Internațional și a căror legislație nu permite aplicarea dispozițiilor alineatului (1) al prezentului articol pot, în momentul ratificării sau aderării sau în orice moment ulterior, să declare că limita de răspundere a transportatorului, astfel cum este definită la articolul 21, este stabilită la 1 500 000 unități monetare per pasager în ceea ce privește procedurile judiciare pe teritoriul lor; 62 500 unități monetare per pasager în ceea ce privește alineatul (1) al articolului 22; 15 000 unități monetare per pasager în ceea ce privește alineatul (2) o Această unitate monetară corespunde la 65,5 miligrame de aur de puritate 900/1000. Aceste sume pot fi convertite în moneda națională relevantă și rotunjite. Conversia acestor sume în moneda națională va fi efectuată în conformitate cu legislația țării în cauză.

3. Calculul menționat în ultima teză a alineatului (1) al prezentului articol și metoda de conversie descrisă în alineatul (2) al prezentului articol vor fi efectuate astfel încât să exprime în moneda națională a statului parte, pe cât posibil, aceeași valoare reală pentru cantitățile de la articolele 21 și 22 care ar fi obținută prin aplicarea primelor trei teze ale alineatului (1) al prezentului articol.

Articolul 24 Revizuirea limitelor de responsabilitate

1. Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 25 din prezenta convenție și sub rezerva alineatului (2) de mai jos, limitele de răspundere stabilite la articolele 21, 22 și 23 sunt revizuite de către depozitar la fiecare cinci ani, prima astfel de revizuire urmând să aibă loc la sfârșitul celui de-al cincilea an de la data intrării în vigoare a prezentei convenții sau, în cazul în care convenția nu a intrat în vigoare în termen de cinci ani de la data primei deschideri spre semnare, în primul an de la intrarea sa în vigoare, ținând seama de factorul de inflație corespunzător ratei acumulate Rata inflației care urmează să fie utilizată pentru determinarea factorului de inflație este media anuală ponderată a creșterii sau scăderii indicilor prețurilor de consum din țările ale căror monede conțin drepturile speciale de tragere menționate la articolul 23 alineatul (1).

2. În cazul în care revizuirea menționată la alineatul precedent concluzionează că factorul de inflație a depășit 10 %, depozitarul notifică părților o revizuire a limitelor de răspundere. Orice astfel de revizuire intră în vigoare la șase luni de la notificarea statelor părți. În cazul în care, în termen de trei luni de la notificare, majoritatea statelor părți își exprimă dezaprobarea, revizuirea nu intră în vigoare, iar depozitarul supune chestiunea unei reuniuni a statelor părți. Depozitarul notifică imediat toate statele părți cu privire la inițierea revizuirii.

3. Fără a aduce atingere alineatului (1) din prezentul articol, procedura menționată la alineatul (2) din prezentul articol se aplică în orice moment în cazul în care o treime din statele părți solicită acest lucru și cu condiția ca factorul de inflație menționat la alineatul (1) să fi depășit 30 % de la momentul revizuirii anterioare sau de la data intrării în vigoare a prezentei convenții, dacă nu a existat o revizuire anterioară. Revizuirile ulterioare, utilizând procedura descrisă la alineatul (1) din prezentul articol, se efectuează la intervale de cinci ani, începând cu sfârșitul celui de-al cincilea an de la data revizuirii menționate în prezentul alineat.

Articolul 25 Negocierea limitelor

Transportatorul poate conveni ca contractul de transport să conțină limite de răspundere mai mari decât cele prevăzute în prezenta convenție sau să nu conțină deloc limite de răspundere.

Articolul 26 Invaliditatea dispozițiilor contractuale

Orice dispoziție menită să exonereze transportatorul de răspundere sau să stabilească o limită inferioară celei specificate în prezenta convenție este considerată nulă, dar nulitatea unei astfel de dispoziții nu invalidează întregul contract, care rămâne supus dispozițiilor prezentei convenții.

Articolul 27 Libertatea contractuală

Nicio dispoziție din prezenta convenție nu împiedică transportatorul să refuze să încheie un contract de transport, să renunțe la orice protecție la care are dreptul în temeiul convenției sau să stabilească condiții care nu sunt incompatibile cu dispozițiile prezentei convenții.

Articolul 28 Plăți în avans

În cazul unui accident de aeronavă soldat cu decesul sau vătămarea corporală a pasagerilor, transportatorul efectuează, în cazul în care legislația sa națională prevede acest lucru, plăți rapide în avans către persoana sau persoanele îndreptățite să solicite despăgubiri, pentru a răspunde nevoilor economice urgente ale acestor persoane. Aceste plăți în avans nu constituie o recunoaștere a răspunderii și pot fi deduse din orice sume plătite ulterior de transportator ca despăgubire.

Articolul 29 Temeiuri pentru pretenții

În transportul de pasageri, bagaje și mărfuri, orice cerere de despăgubire, indiferent de motivul invocat, fie în temeiul prezentei convenții, fie în temeiul unui contract, fie în temeiul răspunderii civile delictuale, fie în temeiul oricărui alt motiv, poate fi formulată numai în condițiile și în limitele de răspundere prevăzute de prezenta convenție, fără a aduce atingere chestiunii referitoare la persoanele îndreptățite să introducă o acțiune și la drepturile lor respective. În orice astfel de acțiune, daunele punitive, exemplare sau alte daune de natură necompensatorie nu pot fi recuperate.

Articolul 30 Salariați, reprezentanți - valoarea totală a creanțelor

1. În cazul în care o acțiune este intentată împotriva unui angajat sau reprezentant al transportatorului din cauza unui prejudiciu căruia i se poate aplica prezenta convenție, acest angajat sau reprezentant, dacă dovedește că a acționat în cadrul activității sale, are dreptul de a beneficia de condițiile și limitele de răspundere pe care transportatorul însuși are dreptul să le invoce în temeiul prezentei convenții.

2. Suma totală recuperabilă de la transportator, de la angajații și agenții săi în acest caz nu trebuie să depășească limitele menționate.

3. Cu excepția transportului de mărfuri, dispozițiile alineatelor (1) și (2) din prezentul articol nu se aplică în cazul în care se dovedește că prejudiciul a rezultat dintr-o acțiune sau omisiune a unui funcționar sau agent, săvârșită cu intenția de a provoca un prejudiciu sau din imprudență și cu știința că probabil va rezulta un prejudiciu.

Articolul 31 Notificarea la timp a obiecțiilor

1. Primirea bagajelor înregistrate sau a mărfurilor de către persoana îndreptățită să le primească fără obiecții constituie, până la proba contrarie, o dovadă prima facie că bagajele sau mărfurile respective au fost livrate în bună stare și în conformitate cu documentul de transport sau cu înregistrarea ținută prin celelalte mijloace menționate la articolul 3 alineatul (2) și la articolul 4 alineatul (2).

2. În caz de deteriorare, persoana îndreptățită să primească livrarea trebuie să depună o reclamație la transportator de îndată ce ia cunoștință de deteriorare, dar cel târziu în termen de șapte zile de la data primirii în cazul bagajelor înregistrate și de 14 zile de la data primirii mărfurilor. În caz de întârziere, contestația trebuie depusă în termen de 21 de zile de la data la care bagajul sau încărcătura au fost puse la dispoziția sa.

3. Orice obiecție trebuie formulată în scris și trebuie să fie notificată sau trimisă în termenele menționate anterior.

4. În cazul în care nu se formulează nicio obiecție în termenele menționate anterior, nu se va lua nicio măsură împotriva transportatorului, cu excepția cazului de fraudă din partea acestuia.

Articolul 32 Decesul persoanei răspunzătoare

În caz de deces al unei persoane răspunzătoare, acțiunea în despăgubire se introduce în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții împotriva celor care reprezintă legal succesiunea acesteia.

Articolul 33 Competența

1. Acțiunea în despăgubire se introduce, la alegerea reclamantului, pe teritoriul unuia dintre statele contractante sau în fața instanței de la domiciliul sau sediul principal al transportatorului sau de la sediul acestuia, în cazul în care contractul este semnat acolo, sau în fața instanței de destinație.

2. În ceea ce privește prejudiciul rezultat din decesul sau vătămarea corporală a unui pasager, o acțiune poate fi introdusă la una dintre instanțele menționate la alineatul (1) din prezentul articol sau pe teritoriul unui stat parte în care, la momentul accidentului, se află reședința principală sau permanentă a pasagerului și către sau din care transportatorul prestează servicii de transport aerian de pasageri, fie cu propria sa aeronavă, fie cu aeronava unui alt transportator în temeiul unui acord comercial, și în care transportatorul respectiv operează de

3. În sensul alineatului (2)

(a) „acord comercial” înseamnă un acord, altul decât un acord de agenție, încheiat între transportatori și referitor la prestarea de către aceștia a unor servicii comune de transport aerian de pasageri;

(b) „reședință principală sau permanentă” înseamnă reședința stabilită și permanentă a pasagerului la momentul accidentului. Naționalitatea pasagerului nu este un factor determinant în această privință.

4. Aspectele procedurale sunt reglementate de legea instanței sesizate cu această cauză.

Articolul 34 Arbitrajul

1. Sub rezerva dispozițiilor prezentului articol, părțile la contractul de transport de mărfuri pot conveni ca orice litigiu referitor la răspunderea transportatorului în temeiul prezentei convenții să fie soluționat prin arbitraj. O astfel de convenție se încheie în scris.

2. La alegerea reclamantului, procedura de arbitraj se desfășoară în fața uneia dintre jurisdicțiile menționate la articolul 33.

3. Arbitrul sau tribunalul arbitral aplică dispozițiile prezentei convenții.

4. Dispozițiile alineatelor (2) și (3) din prezentul articol sunt considerate ca făcând parte din orice clauză sau acord de arbitraj și orice clauză sau acord care nu este în concordanță cu acestea este nul și neavenit.

Articolul 35 Termenul de prescripție pentru introducerea acțiunii

1. Dreptul la despăgubire se stinge dacă nicio acțiune nu este introdusă în termen de doi ani de la data sosirii la destinație sau de la data la care aeronava ar fi trebuit să sosească sau de la data la care transportul a fost întrerupt.

2. Metoda de calculare a acestei perioade este stabilită de legea instanței sesizate.

Articolul 36 Transportul consecutiv

1. În cazul unui transport care urmează să fie efectuat de diferiți transportatori succesivi și care corespunde definiției date la articolul 1 alineatul (3), fiecare transportator care primește pasageri, bagaje sau mărfuri trebuie să respecte regulile stabilite în prezenta convenție și este considerat ca una dintre părțile la contractul de transport în măsura în care contractul se referă la acea parte a transportului care este efectuată sub supravegherea sa.

2. În cazul unui transport de această natură, pasagerul sau orice persoană îndreptățită la despăgubiri în ceea ce îl privește pe pasager poate introduce o acțiune numai împotriva transportatorului care a efectuat transportul în timpul căruia s-a produs accidentul sau întârzierea, cu excepția cazului în care, prin acord expres, primul transportator și-a asumat responsabilitatea pentru întreaga călătorie.

3. În ceea ce privește bagajele sau mărfurile, pasagerul sau expeditorul are dreptul la acțiune împotriva primului transportator, iar pasagerul sau destinatarul îndreptățit să primească transportul are dreptul la acțiune împotriva ultimului transportator și oricare dintre aceștia poate introduce ulterior o acțiune împotriva transportatorului care a efectuat transportul în timpul căruia s-a produs distrugerea, pierderea, avaria sau întârzierea. Acești transportatori sunt răspunzători în solidar față de pasager sau față de expeditor sau destinatar.

Articolul 37 Dreptul de regres împotriva terților

Nicio dispoziție a prezentei convenții nu aduce atingere chestiunii dacă o persoană răspunzătoare pentru daune în conformitate cu dispozițiile convenției are dreptul de a se îndrepta împotriva oricărei alte persoane.

CAPITOLUL IV

Transportul combinat

Articolul 38 Transportul combinat

1. În cazul transportului combinat efectuat parțial pe calea aerului și parțial prin orice alt mod de transport, dispozițiile prezentei convenții se aplică, sub rezerva articolului 18 alineatul (4), numai transportului aerian, cu condiția ca transportul aerian să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 1.

2. Nicio dispoziție din prezenta convenție nu împiedică părțile, în cazul transportului combinat, să includă în documentul de transport aerian condiții referitoare la alte moduri de transport, cu condiția ca dispozițiile prezentei convenții să fie respectate pentru transportul aerian.

CAPITOLUL V Transportul aerian efectuat de către o altă persoană decât transportatorul contractual

Articolul 39 Transportatorul contractual și transportatorul efectiv

Dispozițiile prezentului capitol se aplică în cazul în care o persoană (denumită în continuare „transportatorul contractual”), în calitate de comitent, încheie un contract de transport în conformitate cu termenii prezentei convenții cu un pasager sau un expeditor sau cu o persoană care acționează în numele pasagerului sau al expeditorului, iar o altă persoană (denumită în continuare „transportatorul efectiv”) efectuează, în temeiul unei autorizații din partea transportatorului contractual, total sau parțial transportul, dar nu este, în ceea ce privește acea parte a transportului, un transportator succesiv în sensul prezentei convenții. O astfel de autorizație se consideră a fi fost acordată în absența dovezii contrare.

Articolul 40 Răspunderea reciprocă a transportatorului contractual și a transportatorului efectiv

În cazul în care un transportator efectiv efectuează total sau parțial un transport care, în conformitate cu contractul menționat la articolul 39, face obiectul normelor prezentei convenții, atât transportatorul contractual, cât și transportatorul efectiv trebuie să respecte normele prezentei convenții, cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul capitol, primul pentru întregul transport prevăzut în contract, iar al doilea numai pentru transportul pe care îl efectuează.

Articolul 41 Răspunderea reciprocă

1. Actele și omisiunile transportatorului efectiv și ale funcționarilor și agenților acestuia care acționează în cadrul atribuțiilor lor de serviciu sunt considerate, în ceea ce privește transportul efectuat de transportatorul efectiv, drept acte ale transportatorului în temeiul contractului.

2. Actele și omisiunile transportatorului contractual și ale funcționarilor și agenților acestuia care acționează în cadrul atribuțiilor lor oficiale sunt, de asemenea, considerate, în ceea ce privește transportul efectuat de transportatorul efectiv, ca fiind acte ale transportatorului efectiv. Cu toate acestea, o astfel de acțiune sau omisiune nu angajează răspunderea transportatorului efectiv peste sumele menționate la articolele 21, 22, 23 și

24. Orice acord special în temeiul căruia transportatorul contractual își asumă obligații care nu sunt impuse de prezenta convenție sau orice renunțare la drepturile sau protecțiile prevăzute de prezenta convenție sau orice declarație specială de interes pentru livrarea la destinație prevăzută la articolul 22 nu afectează transportatorul efectiv, cu excepția cazului în care se convine cu acesta.

Articolul 42 Destinatar al obiecțiilor și ordinelor

Orice obiecție adresată transportatorului sau orice instrucțiune dată acestuia în conformitate cu prezenta convenție are același efect indiferent dacă este adresată transportatorului contractual sau transportatorului efectiv. Cu toate acestea, ordinele menționate la articolul 12 au efect numai dacă sunt adresate transportatorului contractual.

Articolul 43 Angajați și agenți

În ceea ce privește transportul efectuat de transportatorul efectiv, orice servitor sau agent al acestui transportator sau al transportatorului contractual, în cazul în care dovedește că a acționat în cadrul atribuțiilor sale de serviciu, are dreptul să beneficieze de condițiile și limitele de răspundere aplicabile în temeiul prezentei convenții transportatorului al cărui servitor sau agent este, cu excepția cazului în care se dovedește că a acționat astfel încât să împiedice aplicarea limitelor de răspundere în temeiul prezentei convenții.

Articolul 44 Acumularea prestațiilor

În ceea ce privește transportul efectuat de transportatorul efectiv, suma totală a sumelor recuperabile de la transportatorul respectiv și de la transportatorul contractant, precum și de la prepușii și agenții acestora care acționează în cadrul atribuțiilor lor de serviciu, nu depășește suma cea mai mare care poate fi acordată transportatorului contractant sau transportatorului efectiv în temeiul prezentei convenții, dar niciuna dintre aceste persoane nu este răspunzătoare pentru o sumă care depășește limita aplicabilă persoanei respective.

Articolul 45 Pârâtul

În ceea ce privește transportul efectuat de transportatorul efectiv, o acțiune în despăgubiri poate fi introdusă, la alegerea reclamantului, împotriva transportatorului respectiv sau împotriva transportatorului contractual sau împotriva ambilor în mod solidar sau indivizibil. În cazul în care acțiunea este introdusă numai împotriva unuia dintre cei doi transportatori, transportatorul respectiv are dreptul de a solicita ca celălalt transportator să fie asociat la procedură, a cărei procedură și consecințe sunt reglementate de legea instanței sesizate.

Articolul 46 Competență suplimentară

Orice cerere de despăgubire în temeiul articolului 45 este introdusă, la alegerea reclamantului, pe teritoriul unuia dintre statele părți, fie în fața unei instanțe în fața căreia poate fi introdusă o acțiune împotriva transportatorului în temeiul contractului menționat la articolul 33, fie în fața unei instanțe de la domiciliul transportatorului efectiv sau de la sediul său principal.

Articolul 47 Invaliditatea dispozițiilor contractuale

Orice dispoziție menită să exonereze transportatorul contractual sau transportatorul efectiv de răspundere în temeiul prezentului capitol sau să stabilească o limită inferioară celei prevăzute în prezentul capitol este considerată nulă și neavenită, însă nulitatea unei astfel de dispoziții nu invalidează întregul contract, care rămâne supus dispozițiilor prezentului capitol.

Articolul 48 Relația dintre transportatorul contractual și transportatorul efectiv

Cu excepția dispozițiilor articolului 45, nicio dispoziție din prezentul capitol nu aduce atingere drepturilor transportatorilor și obligațiilor existente între aceștia, inclusiv dreptului de regres sau de despăgubire.

CAPITOLUL VI

Alte dispoziții

Articolul 49 Aplicarea obligatorie

Orice clauză cuprinsă în contractul de transport și în orice acorduri speciale încheiate înainte de producerea daunelor, prin care părțile urmăresc să încalce normele stabilite prin prezenta convenție, fie printr-o decizie de executare, fie printr-o modificare a normelor de competență, este nulă și neavenită.

Articolul 50 Asigurarea

Statele părți solicită transportatorilor lor să mențină o asigurare adecvată care să acopere răspunderea lor în temeiul prezentei convenții. Statul parte în care operează un transportator poate solicita acestuia să facă dovada că deține o asigurare adecvată care să acopere răspunderea sa în temeiul prezentei convenții.

Articolul 51 Transportul efectuat în circumstanțe excepționale

Dispozițiile articolelor 3-5, 7 și 8 referitoare la documentele de transport nu se aplică în cazul transportului efectuat în circumstanțe excepționale, în afara domeniului normal de activitate al transportatorului.

Articolul 52 Definiția zilelor

Termenul „zile” utilizat în prezenta convenție înseamnă zile calendaristice și nu zile lucrătoare.

CAPITOLUL VII

Dispoziții finale

Articolul 53 Semnarea, ratificarea și intrarea în vigoare

1. Prezenta convenție este deschisă spre semnare la Montreal la 28 mai 1999 de către statele participante la Conferința internațională de drept aerian desfășurată la Montreal între 10 și 28 mai 1999. După 28 mai 1999, convenția este deschisă spre semnare de către toate statele la sediul Organizației Aviației Civile Internaționale din Montreal până la intrarea sa în vigoare în conformitate cu alineatul (6) al prezentului articol.

2. Prezenta convenție este, de asemenea, deschisă spre semnare de către organizațiile regionale de integrare economică. În sensul prezentei convenții, „organizație regională de integrare economică” înseamnă orice organizație constituită de state suverane dintr-o regiune, care are competență în anumite domenii reglementate de prezenta convenție și care este autorizată în mod corespunzător să semneze și să ratifice, să accepte, să aprobe prezenta convenție sau să adere la aceasta. O trimitere la „stat parte” sau „state părți” în prezenta convenție, cu excepția articolului 1 alineatul (2), a articolului 3 alineatul (1) litera (b), a articolului 5 litera (b), a articolelor 23, 33, 46 și a articolului 57 litera (b), se aplică în egală măsură unei organizații regionale de integrare economică. În sensul articolului 24, trimiterea la „majoritatea statelor părți” și „o treime din statele părți” nu se referă la o organizație regională de integrare economică.

3. Prezenta convenție este supusă ratificării de către statele și organizațiile regionale de integrare economică care au semnat-o.

4. Orice stat sau organizație regională de integrare economică care nu a semnat prezenta convenție o poate accepta, aproba sau adera la ea în orice moment.

5. Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare se depun la Organizația Aviației Civile Internaționale, care este desemnată depozitar.

6. Prezenta convenție intră în vigoare în a șaizecea zi de la data depunerii celui de-al treizecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la depozitar între statele care au depus instrumentul respectiv. În sensul prezentului alineat, un instrument depus de o organizație regională de integrare economică nu va fi luat în considerare.

7. Pentru alte state și pentru alte organizații regionale de integrare economică, prezenta convenție intră în vigoare la 60 de zile de la data depunerii instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

8. Depozitarul notifică de îndată tuturor semnatarilor și statelor părți

(a) orice semnare a prezentei convenții și data acesteia;

(b) orice depunere a unui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare și data acesteia;

(c) data intrării în vigoare a prezentei convenții;

(d) data intrării în vigoare a oricărei revizuiri a limitelor de responsabilitate stabilite în temeiul prezentei convenții

(e) orice denunțare în temeiul articolului 54.

Articolul 54 Denunțarea

1. Orice stat parte poate denunța prezenta convenție prin notificare scrisă adresată depozitarului.

2. Denunțarea produce efecte la 180 de zile de la data primirii notificării de către depozitar.

Articolul 55 Relația cu alte instrumente ale Convenției de la Varșovia

Prezenta Convenție are prioritate față de toate celelalte norme aplicabile transportului aerian internațional

1. între statele părți la prezenta convenție, în virtutea faptului că aceste state sunt împreună părți la

(a) Convenției pentru unificarea anumitor reguli pentru transportul aerian internațional, semnată la Varșovia la 12 octombrie 1929 (denumită în continuare „Convenția de la Varșovia”);

(b) Protocolul de modificare a Convenției pentru unificarea anumitor reguli privind transportul aerian internațional, semnată la Varșovia la 12 octombrie 1929, încheiat la Haga la 28 septembrie 1955 (denumit în continuare „Protocolul de la Haga”)

(c) Convenția de completare a Convenției de la Varșovia pentru unificarea anumitor reguli privind transportul aerian internațional efectuat de o altă persoană decât transportatorul contractual, semnată la Guadalajara la 18 septembrie 1961 (denumită în continuare „Convenția de la Guadalajara”)

(d) Protocolul de modificare a Convenției pentru unificarea anumitor reguli privind transportul aerian internațional, semnat la Varșovia la 12 octombrie 1929, astfel cum a fost modificat prin Protocolul încheiat la Haga la 28 septembrie 1955, semnat la Varșovia la 28 septembrie 1955 denumit în continuare „Protocolul Guatemala”;

(e) protocoalele adiționale nr. 1-3 și Protocolul nr. 4 de la Montreal de modificare a Convenției de la Varșovia, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la Haga sau a Convenției de la Varșovia, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la Haga și prin Protocolul Guatemala la Protocolul de la Haga; și Guatemala, semnat la Montreal la 25 septembrie 1975 (denumite în continuare „protocoalele de la Montreal”); sau

2. pe teritoriul oricărui stat parte la prezenta convenție în temeiul faptului că statul respectiv este parte la unul sau mai multe dintre instrumentele menționate la literele (a)-(e) de mai sus.

Articolul 56 Statele cu mai mult de un sistem legislativ

1. În cazul în care un stat are două sau mai multe unități teritoriale în care sisteme legislative diferite se aplică materiilor tratate în prezenta convenție, statul respectiv poate, în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării, să declare că prezenta convenție se va aplica tuturor unităților teritoriale sau numai uneia sau mai multora dintre acestea și poate modifica această declarație prin prezentarea unei alte declarații în orice moment.

2. Orice astfel de declarație va fi comunicată depozitarului și va specifica în mod expres unitățile teritoriale cărora li se aplică convenția.

3. Cu privire la un stat parte care a făcut o astfel de declarație:

(a) trimiterile din articolul 23 la „moneda națională” se interpretează ca o trimitere la moneda unității teritoriale relevante a statului respectiv; și

(b) trimiterile de la articolul 28 la „legislația națională” se interpretează ca o trimitere la legislația unității teritoriale relevante a statului respectiv.

Articolul 57 Rezerve

Nu pot fi formulate rezerve cu privire la prezenta convenție, cu excepția faptului că un stat parte poate declara în orice moment, prin notificare adresată depozitarului, că prezenta convenție nu se aplică

(a) transportului aerian internațional efectuat și realizat direct de către statul parte respectiv în scopuri necomerciale în legătură cu îndeplinirea funcțiilor și îndatoririlor sale ca stat suveran; și/sau

(b) transportului de persoane, mărfuri și bagaje pentru autoritățile sale militare cu aeronave înmatriculate în statul respectiv sau închiriate de acesta, întreaga capacitate a acestor aeronave fiind rezervată de autoritățile respective sau în numele acestora.

Drept care subsemnații, reprezentanți autorizați în mod corespunzător, au semnat prezenta convenție.

Întocmită la Montreal, la 28 mai 1999, în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă, toate textele fiind egal autentice.

Prezenta convenție va rămâne depusă în arhivele Organizației Aviației Civile Internaționale, iar depozitarul va trimite copii certificate ale acesteia tuturor statelor părți la prezenta convenție și tuturor statelor părți la Convenția de la Varșovia, Protocolul de la Haga, Convenția de la Guadalajara, Protocolul de la Guadalajara, Protocolul de la Varșovia și Protocolul de la Varșovia. Guatemala și Protocoalele de la Montreal.